Rosia Montana - exploatare

Afacerea Roșia Montană prin ochii ministrului Vlad Alexandrescu

Ministrul Vlad Alexandrescu a deranjat grupuri de interese majore în scurtul său mandat.

În fruntea listei și cele mai vizibile au fost și sunt deciziile privitoare la Roșia Montană, legate de includerea localității (într-un mod extins) pe lista Monumentelor Istorice, respectiv pe lista tentativă a României la UNESCO. Pentru cei care poate au uitat: în Afacerea Roșia Montană sute de milioane de dolari (din jumătatea de miliard pe care compania susține că i-a ”investit” în proiect) au ajuns în conturile presei și a multor jurnaliști corupți, au plătit deconturile de deplasări prin Noua Zeelandă și prin alte țări a politicienilor și jurnaliștilor, au scos din foame firme de consilieri județeni, cea a nevestei primarului din Roșia Montană, a unor diferiți funcționari din domeniul patrimoniului și mediului ș.a.m.d. Și dincolo de aceste sute de milioane de dolari cărora li s-a închis robinetul prin deciziile ministrului (că nu e vorba doar de RMGC ori Gabriel Resources, ci de orice firmă care, pe viitor, ar vrea să vină cu un proiect mai frumos parfumat), miza în sine a afacerii e de miliarde de dolari.

Vlad Alexandrescu - ministrul Culturii-stiri-apusenitvComparabile sunt însă și interesele marilor rechini imobiliari, care l-au văzut pe Bau-Bau în fața ochilor atunci când Vlad Alexandrescu a dat startul pentru elaborarea Codului Patrimoniului, pachetul legislativ pe care mai toți miniștrii anteriori l-au promis, dar niciunul n-a avut curajul să-l pornească. Asta cu atât mai mult cu cât acțiunile unui ministru care sună direct la 112 pentru a stopa lucrări ilegale în Piața Romană creau premisele ca un asemenea Cod al Patrimoniului să fie chiar pentru patrimoniu, nu doar niște legi edulcorate, lipsite de sancțiuni drastice și, implicit, de putere reală.

În scrisoarea adresată GDS, Vlad Alexandrescu numește și de interesele pe care le-a deranjat în domeniul Educației. Și acestea nu sunt, la rândul lor, minore. Aici nu vorbim doar de banii pe care școlile de doctori în plagiat le storc din bugetul public, ci de influența pe care multe universități, mai mari sau mai mici, o exercită la nivel național sau local (Reșița, Târgu Jiu ori Galați fiind doar câteva exemple mai cunoscute despre modul în care baroniile locale sunt susținute și se susțin cu ajutorul universităților de stat – fie oferind sinecuri pentru aparatul de partid care nu are suficiente posturi pentru a-și răsplăti toți locotenenții, fie oferind birocrației locale absolvenți dependenți de baroni, pe de o parte pentru că diplomele lor nu au cine știe ce acoperire pentru a fi competitivi în mod real în societate, pe de altă parte pentru că și aceste diplome sunt, nu de puține ori, sunt cumpărate, ceea ce îi leagă definitiv de sistem).

De amintit faptul ca ministrul Vlad Alexandrescu a sesizat DNA-ul în cazul legat de Institutul Național al Patrimoniului.

În ceea ce privește efectele acestui ordin, Vlad Alexandrescu a punctat faptul că “orice exploatare auriferă care ar putea avea loc, la Roșia Montană, ar trebui să țină cont de Legea 422 a patrimoniului național de protecție a siturilor clasate și, în special, a celor clasate în categoria A, care e de importanță națională. Nu spunem că nu se pot face exploatări aurifere, dar trebuie făcute cu respectarea tuturor avizelor legale.

Cititi stirea in intregime pe RomaniaCurata.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *