Raportul EIA nu are nicio bază legală și nu se bazează pe niciun studiu de specialitate

Consiliul Pădurilor și Dezvoltării Rurale alături de Fordaq – Comunitatea Forestierilor din România își exprimă regretul și indignarea că unele organizații lansează în spațiul public informații care nu corespund realității, fără a cunoaște legislația și normele silvice din România.

Principalul mesajul al  raportului  EIA ( Environmental Investigation Agency) prezentat public, marți 17 iulie 2018, într-o conferință de presă, are drept țintă denigrarea industriei  lemnului din România și convingerea beneficiarilor  externi de a nu mai  cumpăra lemn românesc, sub pretextul că acesta  provine  din „parcuri  naționale”, iar  exploatarea lui conduce la dispariția „pădurilor  virgine”.

Solicitarea organizatiei EIA de a stopa lucrările silvice în zonele de conservare durabilă a parcurilor naționale nu are nicio bază legală și nu se bazează pe niciun studiu de specialitate. Toate parcurile naționale și naturale au o zonare internă, zone de protecție strictă și integrală, unde intervenția umană este interzisă și zone de conservare durabilă, ”tampon”, unde legislația prevede foarte clar anumite lucrări silvice.

Exploatările  forestiere în zonele  de conservare  durabilă, aflate în imediata apropiere a parcurilor  naționale sunt normale și legale. Acestea sunt realizate în acord cu planurile  de management ale ariilor protejate, iar punerea în valoare a  masei lemnoase  se  face cu avizul  custozilor  ariilor protejate. De asemenea, exploatarea  se face  sub controlul  autorităților  statului român, cu repsectarea recomandărilor  și bunelor practici  de mediu.

Afirmația „că nu există trasabilitate privind  proveniența legală  a masei  lemnoase în România”  și  de aici  prezumția  de vinovație  privind amestecarea  masei lemnoase  exploatate  legal cu masa lemnoasă exploatată  illegal,  în depozitele firmelor  de exploatare,  manipulează opinia  publică, inducând o falsă definiție  a trasabilității masei  lemnoase.  Conform  reglementărilor  europene, trasabilitatea provenienței masei  lemnoase se urmărește  pentru  prima punere  pe piață  a masei  lemnoase,  respectiv  din parchetul  de exploatare până la primul depozit  de sortare  și prelucrare a masei  lemnoase. 

România, prin dezvoltările  succesive  ale  SUMAL,  Radarul  Pădurilor, Inspectorul Pădurilor  a introdus  sisteme  stricte  de urmărire a trasabilității masei  lemnoase  până la prima punere  pe piață  a acesteia. Fiecare  aviz  de transport  este raportat  și înregistrat  pe serverul central  SUMAL,  se verifică încadrarea în prevederile  unui  act de evaluare a masei lemnoase legal  aprobat (APV),  se verifică  exploatarea în baza unei  autorizații  de  exploatare legal  emise,  se urmărește poziția   corespondenței  GPS a locației  expediției  față de locația autorizată  a parchetului. În  concluzie,  România  are un sistem  foarte  strict  de urmărire  a trasabilității provenienței legale  a masei  lemnoase, conform  cerințelor  regulamentului european EUTR.

Solicitarea  EIA privind „o trasabilitate  deplină”, în depozitele  de sortare  și prelucrare  a masei  lemnoase, este o utopie  care nu există în niciun stat din Europa  ca obligație legală.  Este  ca și cum ai cere unui siloz  de cereale, care achiziționează grâu  de la  zeci  de mici  fermieri,  să țină o evidență  a provenienței fiecarui  bob  de grâu.  Ca și  depozitul  de lemne,  depozitul  de cereale  are trasabilitate  și documente  pentru  fiecare  transport, dar  după  recepție,  evident  grâul  se amestecă în depozit !

Recomandările  EIA  nu au nicio baza legală, exced  legislației  naționale  și europene  și sunt o utopie  chiar  și din punct  de vedere tehnic, mai ales că se adresează și industriei  plăcilor- producătorii  Kronospan, Egger-  companii  care folosesc în procesul tehnologic  bușteni  de dimensiuni  mici,  resturi din prelucrarea primară  a lemnului, lemn provenit în special din import.

În fapt, scopul  EIA este să conducă la încadrarea României într-o zonă ridicată  de tăieri  ilegale, astfel  încat cerințele  de control a provenienței legale  să devină atât  de complicate încat industria lemnului  din România  să devina necompetitivă, iar beneficiarii  externi  să ocolească produsele din lemn din România, datorită  riscului  prezumat  de proveniență  a lemnului  din tăieri ilegale.

Ne mobilizăm pentru includerea Roșiei Montane în UNESCO

Raportul  actual al  EIA  este o continuare  a raportului  EIA  din 2015,  cu  scopul  evident  de a denigra  industria lemnului  din România  și a bloca accesul produselor  acestei  industrii pe piețele  de export.

Cum va atinge EIA  acest obiectiv?  Prin promovarea agresivă în media  internă  și  externă  a acestui  pseudo-raport.  Așa cum au anunțat  astăzi reprezentanții  EIA, conferința  de presă de la București  va fi urmată  de conferințe  de presă   organizate  cu sprijinul  WWF  Austria  și  WWF  Germania, la  Viena și  apoi conferințe  de presa în SUA.

Solicităm autorităților statului român să se implice în rezolvarea acestei crize de imagine, care aruncă România într-o zonă neagră a politicilor de mediu. Nu ne putem permite ca industrie și ca țară să fim denigrați, în lipsa unor dovezi de necontestat și pe baza unor presupuneri care au la bază surse neoficiale.

Începând cu anul 2013, prețurile masei lemnoase au început să erodeze competitivitatea industriei lemnului din România, situația agravându-se în anii 2016-2017. Segmentul de agenți economici mici a fost cel mai afectat atât în sectorul de exploatare, cât și în cel de prelucrare primară și industria mobilei. Peste 1800 de agenți economici mici din sectorul de exploatare, peste 3000 din cel de prelucrare primară a lemnului și peste 500 din industria mobilei au ajuns cu capitalurile proprii în zona negativă, practic cea mai mare parte dintre ei vor intra în incapacitate de plată și își vor inceta activitatea. Vorbim de asemenea de riscul dispariției a mii de locuri de muncă în industria lemnului.

FORDAQ – Comunitatea Forestierilor din Romania

COMUNICAT DE PRESA