Cercetătorii români dezvoltă o soluție ingenioasă pentru extragerea aurului de la Roșia Montană printr-o tehnologie ecologică, prietenoasă cu mediul, care nu implică în niciun fel utilizarea cianurilor. La începutul lunii octombrie, pe adresa redacției am primit un comunicat de presă, dat de Insitutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică (ICPE-CA) din București prin care eram anunțați că extragerea aurului din minereuri se poate face și printr-o tehnologie alternativă cianurilor, o tehnologie inovatoare la care cercetătorii români lucrează de mai multă vreme. Am investigat subiectul și iată ce am aflat.

Comunicatul ICPE-CA este următorul: „În cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA se studiază și se experimentează de mai mult timp o tehnologie relativ nouă pe plan mondial pentru extragerea componentelor din minereuri, tehnologie care nu implică „cianurarea”. Această tehnologie alternativă, cu elemente de noutate aparținând cercetătorilor români, poate fi aplicată cu succes și în cazul extracțiilor de aur de la Roșia Montană. Tehnologia permite extragerea tuturor componentelor din minereuri / conglomerate prin procesul de fragmentare selectivă a rocilor cu impulsuri de înaltă tensiune și mare putere. Metodele studiate și propuse de ICPE-CA sunt absolut ecologice, bazându-se pe electrotehnologii și lichide magnetice ce acționează pe principiul diferenței de densitate a componentelor, respectiv separarea electrodinamică prin diferența de conductibilitate electrică a metalelor sau a altor componente. Față de aceste aspecte semnalate, ICPE-CA poate să se implice în vederea soluționării acestei probleme atât de delicate, prin oferirea unor soluții viabile și, cel mai important, perfect ecologice.” Curioși fiind în privința acestei tehnologii, am luat legătura cu cercetătorii de la ICPE-CA și am stat de vorbă cu cercetătorul științific Mihai Bădic, șeful echipei care a dezvoltat această soluție alternativă cianurării.

Ce înseamnă fragmentarea selectivă a rocilor?

Cercetarea privind fragmentare selectivă a rocilor cu impulsuri de înaltă tensiune și mare putere a început la Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică în urmă cu trei ani, după ce patru oamenii de știință români entuziaști, specialiști în laboratorul de înaltă tensiune, au descoperit noi informații și studii în legătură cu diversele tendințele de dezvoltare pe plan internațional. Ideea în sine nu le aparține.

„Să ne închipuim că avem un conglomerat mineral, un bolovan de dimensiunile unui pepene”, exemplifică Mihai Bădic. „Să spunem că acest conglomerat provine din Africa de Sud și conține diamante de felurite dimensiuni înglobate în bolovan împreună cu alte componente. Să spargi bolovanul cu ciocanul și să cauți bucățile de diamant este o muncă meticuloasă care consumă foarte mult timp”, continuă cercetătorul român. „În cazul fragmentării selective, bolovanul se așează într-un container de inox, în mediu lichid dielectric, care poate fi și apa, și se procesează cu ajutorul unor trenuri de impulsuri (impulsuri repetate de înaltă tensiune și mare putere) cu o serie de caracteristici speciale, printre care o pantă de creștere situată sub 500 de nanosecunde. Aceste impulsuri trebuie adaptate ca formă și valori la diversele minereuri pe care le căutăm. După procesarea bolovanului prin trenurile de impulsuri, obținem o grămadă de nisip pietriș alcătuit din componentele elementare destructurate, perfect separate între ele. Fragmentarea acționează progresiv și, din punct de vedere teoretic, poate ajunge la orice nivel, inclusiv cel nanometric. Apoi, după impulsuri, pe acest nisip pietriș, în funcție de componenta pe care dorim să o extragem din el, se aplică una sau mai multe metode de separare: gravimetrice, cu lichide magnetice sau electrodinamice – acestea din urmă, de exemplu, atrag doar elementele conductoare, adică metalele.”

Nimic nu se pierde!

Prin metoda electrodinamică se poate obține aur, argint, wolfram, oxid de aluminiu etc. Apoi, dacă de exemplu ne interesează doar aurul, cum este cazul la Roșia Montană, pe selecția de metale se poate aplica metoda gravimetrică, care separă acest metal de restul. Interesant la fragmentarea selectivă este faptul că, spre deosebire de cianurare, păstrează toate metalele rare, folosite în diverse tehnologii – iar conform Institului Geologic al României, pe buletinele de analiză de la Roșia Montană se poate observa că o parte a acestor metale rare și foarte valoroase se găsesc în procentaje chiar mai ridicate decât aurul. Fiecare dintre aceste metale rare se poate extrage separat, astfel nimic nu se pierde. Potrivit lui Ştefan Marincea, directorul demis al Institutului Geologic al României, în zona Roșia Montană, pe lângă aur se găsesc abundent „multe alte elemente critice, de care România ar putea profita mult mai mult, precum stibiu, seleniu, indiu, germaniu, galiu şi, nu în ultimul rând, telur (acesta este folosit la fabricarea panourilor solare).”

În plus, fragmentarea selectivă are o vastă arie de aplicabilitate care depășește mineritul. În țările avansate, preocupate de mediul înconjurător, deșeurile menajere care nu pot fi separate se duc la cuptor unde se ard, rezultând o zgură. Această zgură conține carbonul rezultat din procesul de ardere, dar și metalele care nu au fost topite (aur, zirconiu, wolfram – provenite de la componentele diverselor obiecte electrocasnice: becuri, radiouri, calculatoare etc). Tehnologia fragmentării selective cu impulsuri de înaltă tensiune se folosește inclusiv pe această zgură, iar în urma procesului se separă toate metalele. „Metoda este viabilă și poate fi aplicată inclusiv la minereul de aur”, consideră Mihai Bădic.

„Cred în proporție de 80% că este aplicabilă la Roșia Montană. Deocamdată, nu mă pot pronunța asupra eficienței: s-ar putea ca, din punct de vedere economic, metoda cu cianurarea să fie mai eficientă”. Problema este că statul român, având deja semnat un contract cu RMGC, nu a fost interesat să testeze metoda fragmentării chiar la Roșia Montană. „Am făcut teste și experimente pe alte minereuri, pe bolovani mari, dar nu pe conglomerate de la Roșia Montană. În acest moment, nu avem o tehnologie pentru aur, însă avem niște premise foarte pozitive că o putem dezvolta.”

Sursa:Stiinta si Tehnica